.............................................	Camera de Comert si Industrie Botosani	............................................	GUVERNUL ROMANIEI

CONSTITUIREA UNEI SOCIETATI COMERCIALE IN ROMANIA

1.1. Generalităţi privind societăţile comerciale

Societăţile comerciale au fost şi sunt, în prezent, cel mai adecvat instrument  juridic de drenare a energiilor umane şi financiare, atât pentru realizarea unor scopuri sociale, cât şi pentru satisfacerea unor interese personale ale înteprinzătorilor, ele contribuind la dezvoltarea comunicării, care a permis extinderea pieţelor cu toate consecinţele sale benefice asupra civilizaţiei moderne.

În România, înfiinţarea societăţilor comerciale, înclusiv cele înfiinţate de către de către persoane fizice sau juridice străine, este reglementată prin legea nr. 31, din 1990, privind societăţile comerciale.

Această lege reglementează cele mai importante etape privind diferitele forme de societăţi comerciale, cum ar fi:

 Înfiinţarea (constituirea) societăţilor comerciale;

 Funcţionarea societăţilor comerciale;

 Modificarea actului constitutiv al societăţii comerciale;

 Retragerea sau excluderea asociaţilor;

 Desfiinţarea, fuziunea, împărţirea sau divizarea societăţilor comerciale;

 Falimentul societăţilor comerciale.

În înţelesul legii amintite, sunt stabilite 5 forme de constituire a societăţilor  comerciale:

1. societate în nume colectiv;

2. societate în comandită simplă;

3. societate pe acţiuni;

4. societate în comandită pe acţiuni;

5. societate cu răspundere limitată.

Societăţile enunţate sunt persoane juridice distincte de persoana proprietarilor (asociaţi sau acţionari). Ele îşi desfăşoara activitatea în nume propriu, au conducere şi sediu proprii. Societatea comercială dobândeşte personaliate juridică prin încheirea unor formalităţi cerute de lege. Aceste formalităţi se întemeiază, după caz, pe contractul de societate şi/sau statutul societăţii.

1.2. Societatea în nume colectiv

Cel mai important factor în constituirea unei societăţi în nume colectiv estecolaborarea strânsă între asociaţi. Conform legii nr. 31/1990, pentru contituirea unei societăţi în nume colectiv sunt necesare cel puţin două persoane fizicesau juridice. Denumirea societăţii în nume colectiv trebuie să conţină minimal, în mod obligatoriu, conform legii, numele unuia dintre membrii şi acronimul formei societăţii.

Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru operaţiunile societăţii (răspund cu întreaga lor avere). Capitalul societăţii este divizat în părţi sociale şi format din aportul asociaţilor (bani şi/sau natură). Asociaţii participă direct la conducerea şi funcţionarea societăţii. În cazul acestui tip de societate nu este stipulat cuantumul minim al capitalului social de constituire. Acesta poate fi constituit prin contribuţii în natură (bunuri) ori prestări de servicii (muncă). Împărţirea beneficiilor/veniturilor între asociaţi se face direct proporţional cu cuantumul contribuţiei. Organul cel mai important al societăţii este Adunarea generală a asociaţilor, votul majorităţii acestora fiind hotărâtor.

Fiecare asociat are dreptul la un singur vot. Problemele curente ale societăţii sunt rezolvate de către unul sau mai mulţi  asociaţi, desemnaţi de către  Adunarea generală. Când aportul la capitalul social aparţine mai multor persoane,  acestea sunt obligate solidar faţă de societate şi trebuie să desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea drepturilor, decurgând din acest aport. Asociaţii care    reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulţi administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării şi eventuala lor  remuneraţie, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel. Cu aceeaşi majoritate asociaţii pot decide asupra revocării administratorilor sau asupra limitării puterilor lor, afară de cazul în care administratorii au fost numiţi prin actul constitutiv.

1.3. Societatea în comandită simplă

Asociaţii, care sunt minim doi, sunt grupaţi în două categorii:

1. comanditarii – care contribuie cu fonduri băneşti la organizarea activităţii comerciale, nu participă la conducerea societăţii, răspund pentru obligaţiile societăţii numai în limita capitalului social cu care au participat, numele lor nu poate fi inclus în denumirea firmei, primesc o parte din beneficiu;

2. comanditaţii – care administrează societatea, participă la conducerea firmei, răspund nelimitat (cu întreaga avere prezentă şi viitoare) şi solidar pentru obligaţiile şi pagubele societăţii, numele lor poate fi inclus în denumirea firmei, primesc dividende.

Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Se constituie prin contract de societate. Capitalul social este divizat în părţi sociale. Conform legii societăţilor comerciale, în documentele de constituire ale societăţii în comandită simplă trebuie numiţi cel puţin un comanditar şi un comanditant. Membri constitutivi ai societăţii în comandită simplă pot fi atât persoane fizice, cât şi persoane juridice, în schimb comanditarii pot fi doar persoane fizice. În cazul denumirii societăţii în comandită simplă trebuie să apară numele unuia dintre comanditari şi acronimul tipului de societate comercială.  Nu este stabilit un cuantum maxim sau minim pentru capitalul social aferent acestui tip de societate comercială. Hotărârile privitoare la societate sunt luate în cadrul şedinţelor Adunării generale. În acest caz, fiecare asociat are un drept de vot proporţional cu contribuţia sa. De asemenea, profitul este împărţit proporţional cu valoarea contribuţiei fiecărui asociat. Problemele curente ale societăţii sunt administrate de unul sau mai mulţi comanditari.

1.4. Societatea pe acţiuni

Este cea mai complexă şi mai dezvoltată formă de societate comercială. Societatea pe acţiuni se constituie prin subscriere integrală şi simultană a capitalului social de către semnatarii actului constitutiv sau prin subscripţie publică. În urma modificărilor recente aduse Legii societăţilor comerciale introduse prin Legea 441/2006, capitalul statutar minim pentru o societate pe acţiuni este de 90.000 RON, (aproximativ 25.700 EUR). Acţiunile trebuie deţinute de cel puţin 2 (doi) acţionari, persoane fizice şi/sau persoane juridice (nu există prag maxim), şi poate fi deschisă participării publice sau private. Capitalul social este divizat în acţiuni de valori egale şi negociabile.             Valoarea nominală a unei acţiuni nu va putea fi mai mică de 0,1 RON. Acţiunile sunt indivizibile. Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Se constituie prin contract de societate şi statut. Asociaţii se numesc acţionari şi participă la capitalul social cu acţiuni. Acţionarii sunt obligaţi numai la plata acţiunilor lor. În conducerea societăţii, fiecare acţionar are un număr de voturi proporţional cu numărul şi puterea acţiunilor deţinute. Profitul societăţii se împarte acţionarilor sub formă de dividende, proporţional cu acţiunile deţinute.

În societatea pe acţiuni, capitalul social este reprezentat prin acţiuni emise de societate, care, după modul de transmitere, pot fi nominative sau la purtător. Acţiunile vor cuprinde:

a) denumirea şi durata societăţii;

b) data actului constitutiv, numărul din registrul comerţului sub care este înmatriculată societatea, codul unic de înregistrare şi numărul Monitorului Oficial al României, Partea a IV-a, în care s-a făcut publicarea;

c) capitalul social, numărul acţiunilor şi numărul lor de ordine, valoarea nominală a acţiunilor şi vărsămintele efectuate;

d) avantajele acordate fondatorilor.

1.5. Societatea în comandită pe acţiuni

Societatea în comandită pe acţiuni respectă, în foarte mare măsură, structura clasică a societăţii pe acţiuni. Singura diferenţă este asumarea responsabilităţii faţă de acţiuni. Similar cu societatea în comandită simplă, acţionarii sunt împărţiţi în comanditari şi comanditanţi. Administrarea societăţii este atribuită unuia sau mai multor comanditanţi. Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Se constituie prin contract de societate şi statut cu cel puţin 5 acţionari. Capitalul social este împărţit în acţiuni.

Asociaţii se împart în:

1. comanditari: care sunt obligaţi numai la plata acţiunilor;

2. comanditaţi: care răspund nelimitat şi solidar.

Profitul obţinut se distribuie asociaţilor proporţional cu valoarea acţiunilor deţinute, sub formă de dividende/dobânzi.

1.6. Societatea cu răspundere limitată

Este cea mai răspândită formă de societate comercială în România. Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Se constituie prin contract de societate şi statut. Capitalul social este divizat în părţi sociale. Asociaţii (maxim 50) sunt obligaţi numai la plata părţilor sociale, fiecare parte socială dând dreptul la un vot. Părţile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. Administrarea societăţii se face de către unul sau mai mulţi administratori, care pot fi sau nu asociaţi. Capitalul social al unei societăţi cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de 200 RON (aproximariv 60 de euro) şi se divide în părţi sociale egale, care nu pot fi mai mici de 10 RON. În cazul în care, într-o

societate cu răspundere limitată, părţile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, în calitate de asociat unic, are drepturile şi obligaţiile ce revin, potrivit prezentei legi, adunării generale a asociaţilor. Dacă asociatul unic este administrator, îi revin şi obligaţiile prevăzute de lege pentru această calitate. În societatea care se înfiinţează de către un asociat unic, valoarea aportului în natură va fi stabilită pe baza unei expertize de specialitate. O persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată. O societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată, alcătuită dintr-o singură persoană. Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme de societate. Aporturile în natură sunt admise la toate formele de societate.

1.7. Alte forme de organizare

Reprezentanţe

O reprezentanţă este de regulă înfiinţată de societatile străine în România pentru a desfăşura activităţi ce nu sunt de natură comercială cum ar fi publicitatea şi cercetarea de piaţă în numele societăţii-mamă. Reprezentanţele nu pot             efectua activităţi comerciale în România. În vederea înregistrării unei reprezentanţe, societatea trebuie să se înregistreze la Direcţia Generală privind Politicile Comerciale din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului şi să plătească o taxă anuală de 1.200 USD pentru autorizaţie.

Sucursala unei societăţi străine

Sucursala unei societăţi străine nu are personalitate juridică proprie şi nici capital social. Fiind o unitate a societăţii mamă, activităţile desfăşurate de sucursală nu pot depăşi obiectul activităţilor efectuate de societatea mamă.

Consorţiu

Legislaţia internă permite încheierea unui contract de asociere în  participaţiune. Potrivit acestui contract, părţile acţionează împreună în vederea îndeplinirii unui scop comun de afaceri. Această formă de activitate în România nu dă naştere unei persoane juridice. În general, una din părţi se ocupă de contabilitatea societăţii mixte.

Grup economic

Un grup economic reprezintă asocierea dintre două sau mai multe persoane fizice sau societăţi înfiinţate pe o perioadă determinată. Obiectivul principal constă în dezvoltarea activităţilor membrilor, dezvoltarea grupului în sine fiind secundară. Un grup economic nu poate avea mai mult de 20 de membri. Una din caracteristicile principale ale grupului economic este răspunderea solidară nelimitată a membrilor săi şi faptul că nu poate, direct sau indirect, deţine acţiuni în una din societăţile membrilor sau în alt grup economic. Un grup economic nu are dreptul de a emite acţiuni, obligaţiuni sau alte instrumente negociabile.

Grup economic european

Un grup economic european este similar unui grup economic, poate fi înfiinţat  în orice stat membru şi poate opera în România prin intermediul filialelor, sucursalelor, reprezentanţelor sau a altor entităţi fără personalitate juridică, cu condiţia ca acestea să respecte legislaţia internă. Filialele şi sucursalele unui grup economic european trebuie să parcurgă aceeaşi procedură de înregistrare ca şi grupurile economice.

Societatea europeană

O societate europeană poate fi creată, în momentul înregistrării, în oricare din statele membre U.E., în conformitate cu Regulamentul CE 2157/2001. Legea europeană prevede ca statele membre să trateze o societate europeană ca pe o societate publică limitată, înfiinţată potrivit legilor din statul membru unde se află sediul social. Prin utilizarea unei societăţi europene, societăţile care funcţionează în câteva state membre se pot constitui într-o singură societate fără obligaţia de a respecta regulile diferite pentru fiecare ţară în care au filiale. Societăţile europene sunt potrivite doar în cazul societăţilor mari.

1.8. Principalele acte juridice necesare constituirii, organizării şi

funcţionării societăţilor comerciale sunt:

1. Contractul de societate, care prevede:

 părţile asociate, prin liber consimţământ şi datele acestora;

 forma, denumirea şi sediul societăţii;

 obiectul de activitate, valoarea capitalului social;

 aportul fiecărui asociat;

 partea fiecărui asociat la beneficii şi pierderi;

 localităţile în care societatea înfiinţează filiale;

 durata de funcţionare a societăţii;

 modul de dizolvare şi lichidare a societăţii;

 semnăturile asociaţilor, numărul de exemplare, localitatea şi data încheierii contractului.

2. Statutul de funcţionare a societăţii comerciale, care cuprinde:

 forma juridică, obiectul de activitate, denumirea, sediul principal;

 capitalul social subscris şi proporţiile cuvenite fiecărei părţi sociale;

 organele de control, normele de organizare a evidenţei contabile;

 data întocmirii, localitatea şi semnăturile asociaţilor.

Legea prevede obigativititatea formei scrise a celor două acte ale societăţii, care pot fi reunite într-unul singur, acesta fiind numit act constitutiv. Aceste acte se întocmesc în 6 exemplare. Societatea în nume colectiv sau în comandită simplă, se constituie prin

contract de societate, iar societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată, se constituie prin contract de societate şi statut.

Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure persoane. În acest caz se întocmeşte numai statutul.

Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv.

Când se încheie numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv.

În cazurile în care contractul de societate şi statutul constituie acte distincte,  acesta din urmă va cuprinde datele de identificare a asociaţilor şi clauze

reglementând organizarea, funcţionarea şi desfăşurarea activităţii societăţii. Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată, se semnează de toţi

asociaţii sau, în caz de subscripţie publică, de fondatori. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie, atunci când:

a) printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren;

b) se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă;

c) societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică.

Actul constitutiv dobândeşte dată certă şi prin depunerea la oficiul registrului comerţului. Semnatarii actului constitutiv, precum şi persoanele care au un rol determinant în constituirea societăţii, sunt consideraţi fondatori.

1.9. Etapele de urmat pentru constituirea unei firme în România

1. Rezervarea denumirii firmei şi a mărcii acesteia

Denumirea şi marca alese pentru societate sunt reţinute la Oficiul Registrului Comerţului. În cadrul documentaţiei înaintate trebuie specificate trei denumiri diferite. Personalul instituţiei verifică dacă dosarul corespunde cerinţelor legale, iar dacă răspunsul este pozitiv eliberează dovada reţinerii denumirii şi mărcii. Reţinerea poate fi solicitată pentru un singur judeţ, pentru mai multe judeţe sau pentru întraga ţară.

2. Autentificarea actului constitutiv şi specimenul de semnătură

Actul constitutiv al societăţii (contractul de societate şi statutul) trebuie întocmit şi semnat în faţa unui notar sau a unui avocat, în 6 exemplare, şi conţine următoarele:

a. Date referitoare la membrii fondatori – numele, prenumele, cod numeric personal (CNP), locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia asociaţilor persoane fizice; denumirea, sediul şi naţionalitatea asociaţilor persoane juridice; numărul de înregistrare în registrul comerţului sau codul unic de înregistrare, potrivit legii naţionale; la societatea în comandită simplă se vor arăta asociaţii comanditari, asociaţii comanditaţi, precum şi reprezentantul fiscal, dacă este cazul;

b. Forma societăţii comerciale – este aleasă una dintre cele cinci forme de societate comercială.

c. Denumirea societăţii comerciale – este menţionată denumirea aleasă şi aprobată a societăţii.

d. Date referitoare la sediul societăţii comerciale

e. Obiectul de activitate cu desemnarea domeniului principal şi a activităţii principale – codul CAEN;

f. Date referitoare la partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi, modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor, avantajele rezervate fondatorilor, acţiunile comanditarilor în societatea în comandită pe acţiuni;

g. Valoarea capitalului social subscris şi vărsat - cu menţionarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în natură, valoarea aportului în natură şi modul evaluării, precum şi data la care se va vărsa integral capitalul social subscris. La societăţile cu răspundere limitată se vor preciza numărul şi valoarea nominală a părţilor sociale, precum şi numărul părţilor sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul său. Pentru societăţile pe acţiuni sau cele în comandită pe acţiuni la constituire, capitalul social subscris, vărsat de fiecare acţionar, nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, dacă prin lege nu se prevede altfel. Restul de capital social va trebui vărsat în termen de 12 luni de la înmatriculare;

h. Prezentarea datelor personale ale administratorilor

i. Date referitoare la durata societăţii

j. Sedii secundare – sunt menţionate toate sediile la care societatea îşi va desfăşura activitatea şi care se înfiinţează o dată cu aceasta; sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, atunci când se înfiinţează o dată cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare;

k. Durata societăţii;

l. Modalitatea de desfiinţare şi procedura de faliment – specimenul de semnătură este obligatoriu pentru fiecare administrator.

3. Depunerea capitalului social într-un cont bancar

În vederea depunerii capitalului social într-un cont bancar trebuie prezentat un  exemplar al actului constitutiv şi o copie a dovezii de reţinere a denumirii societăţii.

Trebuie avut în vedere fapul că pentru o societate cu răspundere limitată capitalul social minim este de 200 RON, această sumă fiind împărţită în mod egal în părţi sociale a căror valoare unitară nu poate fi mai mică de 10 RON.

Contribuţia în natură este permisă pentru fiecare tip de societate.

4. Solicitarea cazierului fiscal

Obţinerea cazierului fiscal este necesară atât pentru asociatul unic, cât şi pentru situaţia în care există mai mulţi asociaţi. În cazul cetăţenilor străini, cazierul fiscal trebuie tradus de către un traducător autorizat şi autentificat la notar.

5. Înregistrarea la Registrul Comerţului

6. Obţinerea autorizaţiilor de funcţionare

După etapa de înregistrare a firmei şi a obţinerii documentelor aferente înregistrării, urmează procedura de obţinere a diferitelor autorizaţii, avize şi aprobări, necesare în vederea fucţionării în bune condiţii a societăţii. Autorizaţiile, avizele şi aprobările necesare sunt stabilite în funcţie de profilul/domeniul de activitate al societăţii. De asemenea, documentele care trebuie înaintate instituţiei care eliberează repsectiva autorizaţie sunt diferite, de la o instituţie la alta şi de la un domeniu de activitate la altul. Numai după obţinerea acestor autorizaţii şi aprobări societatea îşi poate începe propriu-zis activitatea.

7. Obţinerea ştampilei

Ştampila societăţii neste necesară deschiderii contului bancar, dar şi funcţionării ulterioare a firmei.

8. Deschiderea contului final

În vederea deschiderii contului bancar final, este necesară prezentarea  ştampilei, a specimenului de semnătură, registrul firmei şi actul constitutiv. În ultima fază este necesară achiziţionarea formularelor tipizate, cum ar fi:

facturierul, chitanţierul, registrul de casă, ordin de dplasare, foaie de parcurs,

cec-uri bancare etc.

9.10 Înmatricularea societăţii

În termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv, fondatorii sau administratorii societăţii, ori un împuternicit al acestora, vor cere înmatricularea societăţii în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea.

Cererea va fi însoţită de:

a) actul constitutiv al societăţii;

b) dovada efectuării vărsămintelor în condiţiile actului constitutiv;

c) dovada sediului declarat şi a disponibilităţii firmei;

d) actele privind proprietatea asupra aporturilor în natură, iar în cazul în care printre ele figurează şi imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate;

e) actele constatatoare ale operaţiunilor încheiate în contul societăţii şi aprobate de asociaţi;

f) declaraţia pe propria răspundere a fondatorilor, a administratorilor şi a cenzorilor, că îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege.

Toate avizele sau actele de autorizare, eliberate de către autorităţile publice, în funcţie de obiectul de activitate al unei societăţi, vor fi solicitate de către oficiul registrului comerţului, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, iar autorităţile competente vor trebui să emită avizele sau actele de autorizare în termen de 15 zile. Nu este necesar a se depune avizele sau autorizările tehnice şi nici cele a căror eliberare este legal condiţionată de înmatricularea societăţii.

Controlul legalităţii actelor sau faptelor care, potrivit legii, se înregistrează în registrul comerţului se exercită de justiţie printr-un judecător delegat. Judecătorul delegat va putea dispune efectuarea unei expertize, în contul părţilor, precum şi administrarea altor dovezi. În cazul în care cerinţele legale sunt îndeplinite, judecătorul delegat, prin încheiere, pronunţată în termen de 5 zile de la îndeplinirea acestor cerinţe, va autoriza constituirea societăţii şi va dispune înmatricularea ei în registrul comerţului.

Societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării în registrul comerţului. Înmatricularea se efectuează în termen de 24 de ore de la data pronunţării încheierii judecătorului delegat prin care se autorizează înmatricularea societăţii comerciale.

Filialele sunt societăţi comerciale cu personalitate juridică şi se înfiinţează în  una dintre cele 5 forme de societate şi în condiţiile prevăzute pentru acea formă. Ele vor avea regimul juridic al formei de societate în care s-au constituit. Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se înmatriculează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona.

Celelalte sedii secundare - agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea sedii – se menţionează numai în cadrul înmatriculării societăţii în registrul comerţului sediului principal.

Societăţile comerciale străine pot înfiinţa în România, cu respectarea legii române, filiale, precum şi sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte sedii secundare, dacă acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic. Reprezentanţii societăţii sunt obligaţi să depună la oficiul registrului comerţului semnăturile lor, la data depunerii cererii de înregistrare, dacă au fost numiţi prin actul constitutiv, iar cei aleşi în timpul funcţionării societăţii, în termen de 15 zile de la alegere.

1.11. Funcţionarea societăţilor comerciale

În lipsă de stipulaţie contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerţului. Cota-parte din profit ce se plăteşte fiecărui asociat constituie dividend.

Dividendele se plătesc asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Ele se plătesc în termenul stabilit de către adunarea generală a asociaţilor sau, după caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 8 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat. Aportul asociaţilor la capitalul social nu este purtător de dobânzi.

Administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru:

a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi;

b) existenţa reală a dividendelor plătite;

c) existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere;

d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;

e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv, le impun.

Intreprinderile micro, mici şi mijlocii (IMM) joacă un rol esenţial în economia europeană. Ele reprezintă o sursă de abilităţi antreprenoriale, inovare şi creare de locuri de muncă. În Uniunea Europeană extinsă, peste 25 de milioane de IMM-uri asigură peste 80 de milioane de locuri de muncă, reprezentând 99% din toate intreprinderile.

,,Categoria Intreprinderilor Micro, Mici şi Mijlocii (IMM) este formată din intreprinderi care angajează mai puţin de 250 de persoane şi care au o cifra de afaceri anuală netă de până la 50 de milioane de euro şi/ sau deţin active totale de până la 43 de milioane de euro" (Fragment din Articolul 2 al anexei din Recomandarea 361/2003/CE).

      1.12. Mic glosar de termeni pentru infiintarea societatilor comerciale:

Acţionar = persoană fizică sau juridică care are în proprietatea sa una sau mai multe acţiuni ce atestă participarea sa la constituirea şi funcţionarea unei socieăţi pe acţiuni.

Acţiune = hârtie de valoare prin care se dovedeşte dreptul de proprietate al deţinătorilor acestora asupra unei părţi din capitalul social al societăţii care a emis-o şi, în virtutea căreia deţinătorul primeşte dividende.

Capital social = acţiuni şi alte titluri de valoare, sume în cont la bancă etc.

Dividend = parte din profitul societăţii care se acordă direct proporţional cu

valoarea acţiunii deţinute.

Parte socială = aportul unei persoane fizice sau juridice în formă bănească sau naturală, la formarea patrimoniului unei societăţi.

Patrimoniu = ansamblul drepturilor şi obligaţiilor cu conţinut economic exprimate sub formă bănească, ce aparţin persoanelor fizice sau juridice.

Persoană juridică = asociere de persoane fizice, constituită potrivit legii, ce funcţionează pe bază de statut şi este înregistrată la organul de stat competent.

2. SISTEMUL INSTITUŢIONAL CARE DESERVESTE SECTORUL

AFACERILOR ŞI REGLEMENTĂRI LEGALE

Politica macroeconomică promovată de către guvernul României se bazează pe faptul că procesele de restructurare şi reformă economică necesită investiţii româneşti sau străine semnificative.

Un instrument esenţial pentru dezvoltarea unui sector privat puternic şi dinamic, vizează atragerea investitorilor străini. Aceştia trebuie să fie capabili să susţină dezvoltarea economică din România şi să permită accesul ţării noastre la diferite pieţe de desfacere străine, ca un efect complementar al tehnologiei şi al schimbului de „know - how”.

România poate oferi investitorilor străini diferite avantaje:

a. reprezintă una dintre cele mai mari pieţe de desfacere în Europa

Centrală şi de Est (peste 21 milioane locuitori).

b. locaţie atractivă care facilitează accesul către ţările din Orientul Mijlociu şi, chiar, către cele din nordul Africii.

c. reţele de telefonie mobilă ce permit o uşoară comunicare.

d. forţă de muncă pregătită.

e. bogate resurse naturale.

f. deţine un potenţial important în domeniul turismului.

2.1. Cadrul legal care reglementează regimul investiţiilor în  România a suferit în timp diverse modificări cu scopul de a identifica cele mai bune oportunităţi economice, capabile să atragă investitori locali şi străini în dezvoltarea de noi proiecte în România.

Cele mai importante acte legislative, care alcătuiesc cadrul legal pentru domeniul investiţiilor, sunt:

Codul de Procedură Fiscală din 31/07/2007 - publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 513 din 31/07/2007;

Lege nr. 332 din 29/06/2001, privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie - publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 356 din 03/07/2001;

Lege nr. 241 din 14/12/1998, pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/1997 privind stimularea investiţiilor directe - publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 483 din 16/12/1998;

Lege nr. 346 din 14/07/2004, privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii - publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 681 din

29/07/2004;

Codul Vamal din 10/04/2006 - publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 350 din 19/04/2006;

Hotărâre nr. 184 din 09/03/2005, privind aprobarea Strategiei de accelerare a privatizării şi atragere de investiţii pentru agenţii economici din

portofoliul Ministerului Economiei şi Comerţului pentru anul 2005, precum şi a unor măsuri pentru aplicarea acesteia - Publicat în Monitorul Oficial, Partea I  nr. 255 din 28/03/2005;

Hotărâre nr. 1172 din 29/09/2005, privind aprobarea Politicii industriale a României pentru perioada 2005-2008 şi a Planului de acţiune pentru implementarea politicii industriale a României în perioada 2005-2006 -

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 945 din 24/10/2005;

Lege nr. 297 din 28/06/2004, privind piaţa de capital - Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 571 din 29/06/2004;

Lege nr. 56 din 13/03/2007, pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România - Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 201 din 26/03/2007;

Lege nr. 84 din 21/07/1992, privind regimul zonelor libere - Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 182 din 30/07/1992;

Lege nr. 792 din 29/12/2001, pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 66/1997 privind regimul investiţiilor străine în România, realizate prin cumpărarea de titluri de stat - Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 23 din 16/01/2002;

Ordonanţă de urgenţă nr. 217 din 29/12/1999, pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit - Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 650 din 30/12/1999;

Ordonanţă de urgenţă nr. 75 din 16/06/2000, pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată - Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 282 din 22/06/2000;

Ordonanţă nr. 24 din 26/07/2001, privind impunerea microîntreprinderilor - Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 472 din 17/08/2001;

Ordonanţă nr. 65 din 30/08/2001, privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale - Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 536 din 01/09/2001;

Ordonanţă de urgenţă nr. 194 din 12/12/2002, privind regimul străinilor în România - Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 955 din 27/12/2002;

Ordonanţă nr. 70 din 29/08/1994, privind impozitul pe profit – Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 246 din 31/08/1994; Investitorii în România beneficiază, în principal, de următoarele garanţii şi facilităţi:  posibilitatea efectuării de investiţii în foarte multe domenii şi în variate forme juridice prevăzute de lege; egalitatea de tratament - just, echitabil şi nediscriminatoriu – pentru investitorii români sau străini, rezidenţi sau nerezidenţi în România; garanţii împotriva naţionalizării, exproprierii sau a altor măsuri cu effect echivalent; facilităţi vamale şi fiscale; asistenţă privind parcurgerea formalităţilor administrative; dreptul la conversia în valuta investiţiei a sumelor în lei ce le revin din

investiţie, precum şi la transferul valutei în ţara de origine, potrivit reglementărilor privind regimul valutar;

2.2. Promovarea investiţiilor directe

Investiţiile directe sunt o sursă de capital, de know-how, tehnologie, abilităţi de management care stimulează creşterea economică, contribuie la dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii economice a României, determină un efect pozitiv de antrenare în economie şi creează noi locuri de muncă.

În România, promovarea şi atragerea capitalului străin se va realiza prin:

- promovarea imaginii României, ca destinaţie atractivă pentru investitorii străini, prin asigurarea unei informări complete şi corecte asupra oportunităţilor de investiţii;

- acordarea de asistenţă de specialitate pentru:

- partenerii străini aflaţi în faza de informare, iniţiere, implementare şi post-implementare a proiectelor de investiţii, astfel, încât să fie reduse la minimum dificultăţile pe care aceştia le-ar putea întâmpina la înfiinţarea societăţilor şi intrarea pe piaţa românească

- investitorii străini, deja existenţi în România, astfel, încât aceştia să fie stimulaţi să îşi dezvolte afacerile prin reinvestirea profitului sau prin noi investiţii.

Pentru îmbunătăţirea capacităţii de absorbţie a investiţiilor directe, un rol important revine Agenţiei Române pentru Investiţii Străine (ARIS), instituţie publică a administraţiei centrale, prin:

▪ Elaborarea unei strategii de promovare a investiţiilor directe, în strânsă colaborare cu sectorul privat şi cu autorităţile centrale şi locale/regionale.

▪ Promovarea unui nou cadru legislativ de stimulare a investiţiilor, prin definirea priorităţilor investiţionale la nivel naţional, regional, judeţean sau local.

▪ Poziţionarea ARIS ca punct focal de contact pentru investitorii potenţiali, sau, deja, existenţi în România.

Din analizele SWOT şi din strategiile sectoriale realizate a rezultat că România îşi va îmbunătăţi capacitatea de absorbţie a investiţiilor directe, în special, în domenii precum: IT, componente auto, subansamble electronice, maşini şi aparate electrocasnice, mobilă şi industria lemnului, produse farmaceutice, realizarea de biocombustibili. Investiţiile directe, noi, cu impact semnificativ în economie, pot fi efectuate în toate domeniile de activitate, cu excepţia sectoarelor financiar, bancar, de asigurări-reasigurări, precum şi a celor reglementate de legi speciale, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) să nu încalce normele de protecţie a mediului înconjurător;

b) să nu aducă atingere intereselor de securitate şi apărare naţională ale României;

c) să nu dăuneze ordinii, sănătăţii sau moralei publice.

În România, guvernul, autorităţile administraţiei publice locale, camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile patronale ale întreprinderilor mici şi mijlocii sprijină înfiinţarea şi dezvoltarea de centre şi organizaţii ce oferă servicii de informare, consultanţă, consiliere şi instruire pentru întreprinderile mici şi mijlocii, prin:

a) acordarea de sprijin în legătură cu activităţile de informare, consultanţă, consiliere şi instruire destinate întreprinderilor mici şi mijlocii;

b) identificarea de surse de finanţare a unor programe şi acţiuni destinate facilitării accesului întreprinderilor mici şi mijlocii la serviciile de informare,

consultanţă, consiliere, instruire, oferite de aceste centre şi organizaţii, precum şi extinderii sferei de servicii oferite de acestea întreprinderilor mici şi mijlocii.

2.3. Plata impozitului la stat.

Facilităţi / scutiri acordate investitorilor în România

Codul Fiscal pe care România l-a conceput şi aprobat spre funcţionare şi aplicare, reprezintă documentul principal care poate furniza informaţii, oricărui potenţial investitor, cu privire la aspectele financiare de care acesta trebuie să ţină seama în iniţierea şi funcţionarea corectă şi legală a unei afaceri pe teritoriul României.

Obligaţia reţinerii şi vărsării impozitului revine societăţii comerciale odată cu înregistrarea la registrul comerţului a modificărilor respective.

Orice majorare a capitalului social efectuată prin încorporarea rezervelor, precum şi a profiturilor, cu excepţia rezervelor legale şi a diferenţelor favorabile din reevaluarea patrimoniului, se impozitează cu o cotă de 10%.

Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile obţinute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate şi lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câştiguri din orice sursă, şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile nedeductibile.

În scopul determinării profitului impozabil se iau în calcul toate câştigurile din orice sursă, inclusiv cele realizate din investiţiile financiare.

Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit :

a) trezoreria statului, pentru operaţiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei;

b) instituţiile publice, pentru fondurile publice constituite potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice;

c) unităţile economice fără personalitate juridică ale organizaţiilor de nevăzători, de invalizi şi ale asociaţiilor persoanelor cu handicap;

d) fundaţiile testamentare;

e) cooperativele care funcţionează ca unităţi protejate, special organizate, potrivit legii;

f) unităţile aparţinând cultelor religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit Legii nr. 103/1992, privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult;

g) instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, potrivit legii;

h) asociaţiile de proprietari, constituite ca persoane juridice potrivit Legii locuinţei nr. 114/1996, pentru veniturile obţinute din activităţile economice, care sunt utilizate pentru îmbunătăţirea confortului şi a eficienţei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii comune."

La calculul profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor. Pentru următoarele categorii de cheltuieli se admite deducerea la calculul profitului impozabil, astfel:

- cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate şi a bunurilor imobile vândute, în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, sunt deductibile la aceleaşi termene scadente prevăzute în contractele încheiate între părţi, proporţional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a livrării;

- în cazul contractelor de leasing, utilizatorul va deduce chiria pentru contractele de leasing operaţional sau amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing financiar. Amortizarea se va calcula în conformitate cu actele normative în vigoare;

- cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui unei persoane juridice, produs sau serviciu, utilizând mijloacele de informare în masă, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, în baza unui contract scris;

- cheltuielile determinate de efectuarea unor lucrări de intervenţie pentru reducerea riscului seismic al clădirilor şi locuinţelor aflate în proprietate sau în administrare, potrivit reglementărilor legale în vigoare, care prezintă clasa I de risc seismic, sunt deductibile la data efectuării lor;

- cheltuielile privind transportul şi cazarea salariaţilor, ocazionate de delegarea, detaşarea şi deplasarea acestora în ţară şi în străinătate, sunt deductibile la nivelul sumelor efective, constatate prin documente justificative; - cheltuielile reprezentând tichetele de masă, acordate de angajatori în limitele valorii nominale prevăzute de Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, sunt deductibile la calculul profitului impozabil potrivit prevederilor legii bugetare anuale.

În înţelesul celor mai sus menţionate, veniturile neimpozabile sunt:

a) dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică, română sau străină;

b) diferenţele, favorabile, de valoare a titlurilor de participare, înregistrate, ca urmare a încorporării rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanţe la societatea la care se deţin participaţiile;

c) veniturile, respectiv cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea creanţelor, după caz, ca urmare a transferului de acţiuni sau de părţi sociale de la Fondul Proprietăţii de Stat, conform convenţiilor;

d) rambursările de cheltuieli nedeductibile, precum şi veniturile rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau veniturile  realizate din stornarea ori recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.

În înţelesul celor mai sus menţionate, cheltuielile nedeductibile sunt:

a) cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum şi impozitele plătite în străinătate. Sunt nedeductibile şi impozitele cu reţinere la sursă plătite în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România;

b) amenzile, confiscările, majorările de întârziere şi penalităţile datorate către autorităţile române, potrivit prevederilor legale, altele decât cele prevăzute în contractele economice. Amenzile, penalităţile sau majorările datorate către autorităţi străine sau în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România sunt cheltuieli nedeductibile;

c) cheltuielile de protocol care depăşesc limita de 1% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor şi cheltuielilor aferente, inclusiv accizele mai puţin cheltuielile cu impozitul pe profit, şi cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;

d) cheltuielile cu diurna care depăşesc limitele legale stabilite pentru instituţiile publice;

e) sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legală, cu excepţia celor create de bănci în limita a 2% din soldul creditelor acordate şi a fondului de rezervă potrivit Legii bancare nr. 58/1998, a rezervelor tehnice ale societăţilor de asigurare şi reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum şi a fondului de rezervă, în limita a 5% din profitul contabil anual, până când acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat. Sunt nedeductibile şi sumele utilizate pentru constituirea sau pentru majorarea rezervelor de către societăţile de asigurare  şi reasigurare pentru contractele cedate în reasigurare;

f) sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale;

g) sumele care depăşesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetare anuale;

h) cheltuielile privind bunurile, de natura stocurilor constatate lipsă din gestiune sau degradate şi neimputabile, precum şi pentru activele corporale pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli, taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor, altele decât cele din producţia proprie, acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în natură, precum şi taxa pe valoarea adăugată nedeductibilă aferentă cheltuielilor care depăşesc limitele prevăzute de lege;

i) cheltuielile de asigurare care nu privesc activele corporale şi necorporale ale contribuabilului, inclusiv asigurările de viaţă ale personalului angajat;

j) orice cheltuieli făcute în favoarea acţionarilor sau a asociaţilor, inclusive dobânzile plătite în cazul contractelor civile, în situaţia în care nu sunt impozitate la persoana fizică;

k) sumele angajate la nivelul contractului de asociere în participaţiune în favoarea partenerului contractual, sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit, altele decât cele rezultate pe baza decontului întocmit;

l) cheltuielile de conducere şi cheltuielile de administrare, înregistrate de un sediu permanent care aparţine unei persoane fizice sau juridice străine, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află sediul permanent sau în altă parte, care depăşesc 10% din salariile impozabile ale sediului permanent din România;

m) cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, cu modificările ulterioare, condiţiile de document justificativ;

n) cheltuielile înregistrate de societăţile agricole, constituite în baza Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, pentru dreptul de folosinţă a terenului agricol adus de membrii asociaţi peste cota de distribuţie din producţia realizată din folosinţa acestuia, prevăzută în contractul de societate sau de asociere;

o) cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevăzute de normele legale în vigoare;

p) cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor, altele decât cele acordate de bănci şi de alte persoane juridice autorizate potrivit legii, care depăşesc dobânzile active (medii) ale băncilor, comunicate de Banca Naţională a României;

r) cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultanţă, în situaţia în care nu sunt justificate de un contract scris şi pentru care nu pot fi verificaţi prestatorii în legătură cu natura acestora. Nu sunt deductibile serviciile facturate de persoane fizice şi juridice nerezidente, în situaţia în care plata acestora determină pierdere la nivelul unui exerciţiu financiar sau în situaţia în care aceste servicii nu sunt aferente activităţii entităţii din România.

În acelaşi sens vor fi analizate şi furnizările de bunuri şi de servicii între persoanele juridice controlate în comun sau care participă sub orice formă la conducerea ori la controlul beneficiarului acestora;

s) cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare ale titlurilor  de participare, înregistrate la societatea la care se deţin participaţiile, cu excepţia celor determinate de vânzarea-cumpărarea acestora." Contribuabilii care au achiziţionat începând cu data de 1 ianuarie, 2000, echipamente tehnologice (maşini, utilaje, instalaţii de lucru) şi mijloace de transport, cu excepţia autoturismelor, beneficiază de o deducere, din profitul impozabil aferent exerciţiului financiar, a unei cote de 10% din preţul de achiziţie al acestora. Deducerea se calculează în luna în care se realizează achiziţia, numai din punct de vedere fiscal, prin înscrierea la cheltuieli deductibile în declaraţia de impunere a sumelor respective. În situaţia în care se realizează pierdere, aceasta se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani.

Pentru investiţiile efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2000 în autoturisme cu o valoare mai mare decât echivalentul în lei a 12.000 euro, nu este permisă deducerea la calculul profitului impozabil a părţii din amortizarea lunară care depăşeşte această valoare.

Fac excepţie de la prevederile alineatului precedent societăţile de leasing, pentru bunurile de această natură care fac obiectul unui contract de leasing operaţional.

Contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valută din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision, precum şi din prestări de servicii plătesc o cotă de impozit de 5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii

acestor venituri în volumul total al veniturilor. Reducerea se calculează lunar, iar sumele aferente acesteia se repartizează ca surse proprii de finanţare. Deducerea impozitului pe profit, plătit în străinătate, se efectuează la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României la închiderea anului financiar, iar diferenţele de curs până la data plăţii effective sunt cheltuieli deductibile.

La cererea temeinic justificată a contribuabililor, organul fiscal competent poate acorda pentru obligaţiile fiscale restante, atât înaintea începerii executării silite, cât şi în timpul efectuării acesteia, înlesniri la plată, în condiţiile legii. La cererea temeinic justificată a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autorităţile administraţiei publice locale care administrează aceste bugete, pot acorda, pentru obligaţiile bugetare restante pe care le administrează, următoarele înlesniri la plată:

a) eşalonări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevenţelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local;

b) amânări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local;

c) eşalonări la plata majorărilor de întârziere de orice fel, cu excepţia majorărilor de întârziere datorate pe perioada de eşalonare;

d) amânări şi/sau scutiri ori amânări şi/sau reduceri de majorări de întârziere, cu excepţia majorărilor de întârziere datorate pe perioada de amânare; e) scutiri sau reduceri de impozite şi taxe locale, în condiţiile legii.

2.4. Impozite şi taxe – codul fiscal

Codul fiscal a intrat în vigoare începând cu 01.01.2004 pe baza Legii nr. 571/2003, cuprinzând cadrul legal cu privire la cele mai importante impozite datorate bugetului central şi bugetelor locale.

Impozitul pe profit

Plătitorii de impozit pe profit sunt persoane juridice române, persoane juridice străine care desfăşoară activităţi prin intermediul unui sediu permanent în România, persoane juridice şi persoane fizice nerezidente, persoane fizice rezidente asociate cu persoanele juridice române şi persoane juridice străine care realizează venituri în legatură cu proprietăţile imobiliare situate în România.

Impozitul pe profit este de 16%.

Taxa pe valoarea adaugată

În sfera de aplicare a taxei pe valoare adaugată se cuprind operaţiunile care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată;

locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;

livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană;

livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile economice, respectiv activităţile producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.

Baza de impozitare - reprezintă tot ce constituie contrapartidă obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizori ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, preţurile de achiziţie pentru bunurile a căror plată se efecuează în rate, suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru executarea prestărilor de servicii privind utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, în scopuri ce nu au legatură cu activitatea sa economică, sau pentru a putea fi puse la dispoziţie în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane şi prestările de

servicii efectuate în mod gratuit de către o persoană impozabilă, în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică pentru uzul personal al angajaţilor săi sau al altor persoane.

Cotele de TVA: - cota standard de 19%;

- cota redusă de 9%.

Accize - taxe speciale de consum datorate bugetului statului pentru:

bere;

vin;

băuturi fermentate, altele decât bere şi vin;

produse intermediare;

alcool etilic;

produse din tutun;

ulei mineral.

2.5. Legislaţie în domeniul valutar

Moneda naţională în România este leul, având drept subdiviziune „banul”. Banca Naţională a României („BNR”) este autoritatea de supraveghere a regimului valutar în România.

Activitatea bancară în România este reglementată de Ordonanţa de Urgenţă nr. 99/2006, privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, Legea nr. 312/2004, privind Statutul BNR, precum şi de o serie de norme şi regulamente specifice privind cadrul legal al regimului valutar în România.

Regimul valutar în România este reglementat, în primul rând, de Regulamentul nr. 4/2005, privind regimul valutar, cu modificările şi completările ulterioare.

2.6 Sistemul bancar

Majoritatea instituţiilor bancare care îşi desfăşoară activitatea în România au sucursale şi în judeţul Botosani, în care efectuează atât operaţiuni interne, cât şi internaţionale. Toate aceste bănci oferă o gamă completă de servicii bancare de înaltă calitate şi competenţă, precum şi sisteme electronice de plată, asigurând rapiditate şi siguranţă în operaţiunile bancare.