LISTA ARBITRI

PREȘEDINTE – MARCEL IULIAN GAFTONEANU
VICEPREȘEDINTE – CRISTIAN DAN POPOVICI
SECRETAR – OANA ELENA IONICEANU

LISTA DE ARBITRI
  

NR. CRT. NUMELE SI PRENUMELE PROFESIA LOCUL DE MUNCA
1. GAFTONEANU MARCEL IULIAN JURIST LEXPERT SPRL
2. POPOVICI CRISTIAN DAN JURIST AVOCAT
3. IONICEANU OANA ELENA JURIST CCI BOTOȘANI
4. PETROVICI BOGDAN IULIAN JURIST AVOCAT
5. ARUȘTII ANDREI JURIST AVOCAT
6. DIEAC ALI-CĂTĂLIN JURIST AVOCAT
7. OLTEANU MIHAI CORNEL ECONOMIST CECCAR BOTOȘANI
8.  MIHAI JURIST

 

CURTEA DE ARBITRAJ COMERCIAL
de pe lângă
CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE și AGRICULTURĂ BOTOȘANI
Reguli de procedură arbitrală
Capitolul I
Dispoziţii generale

Art. 1.- (1) Prezentele Reguli de procedură arbitrală (RPA-CA) se aplică în arbitrajul comercial şi civil, organizat de Camera de Comerţ, Industrie și Agricultură Botoșani, în baza prevederilor Legii nr. 335/2007 a camerelor de comerţ din România.
(2) Organizarea acestui arbitraj se face prin Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie și Agricultură Botoșani, denumită în continuare Curtea de Arbitraj, în condiţiile Regulamentului său de organizare şi funcţionare precum şi ale prezentelor Reguli, elaborate în baza dispoziţiilor Codului de procedură civilă Cartea a IV-a „Despre arbitraj” (art. 340-3703).
Art. 2.- (1) Curtea de Arbitraj organizează şi administrează soluţionarea, pe calea arbitrajului, a unor litigii civile, interne sau internaţionale, dacă părţile au încheiat în acest sens o convenţie arbitrală scrisă.
(2) În înţelesul Regulilor de faţă, litigiu comercial (litigiu între profesioniști) este orice litigiu derivând dintr-un contract comercial (contract între profesioniști), inclusiv referitor la încheierea, executarea sau desfiinţarea lui, ca şi din alte raporturi juridice comerciale (profesionale) arbitrabile.
(3) Litigiu civil, în înţelesul Regulilor de faţă, este orice litigiu derivând dintr-un contract civil, inclusiv referitor la încheierea, executarea sau desfiinţarea lui, ca şi din alte raporturi juridice civile arbitrabile.
(4) Litigiul comercial (între profesioniști) sau civil este intern când decurge dintr-un contract sau din alte raporturi juridice comerciale şi civile care leagă persoane având naţionalitatea sau cetăţenia română şi care nu conţin elemente de extraneitate suficient de relevante spre a pune în discuţie aplicarea unei legi străine.
(5) Litigiul comercial (între profesioniști) sau civil este internaţional când decurge dintr-un contract sau din alte raporturi juridice comerciale care interesează comerţul internaţional ori din raporturi juridice civile cu elemente de extraneitate suficient de relevante spre a pune în discuţie aplicarea unei legi străine, chiar dacă legea efectiv aplicabilă este cea română.
Art. 3.- Persoanele care au capacitatea civilă deplină de exerciţiu al drepturilor pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie. Raporturile juridice având ca obiect drepturi şi obligaţii în legătură cu care părţile, potrivit legii, nu pot face tranzacţii nu sunt arbitrabile.
Art. 4.- (1) Arbitrajul poate fi încredinţat, prin convenţie arbitrală, uneia sau mai multor persoane învestite, potrivit prezentelor Reguli de procedură arbitrală, să judece un litigiu determinat şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru părţi. Arbitrul unic sau, după caz, totalitatea arbitrilor astfel învestiţi constituie, în sensul prezentelor Reguli, tribunalul arbitral.
(2) Soluţionarea litigiului revine exclusiv tribunalului arbitral.
Art. 5.- În cazul în care s-a încredinţat Curţii de Arbitraj organizarea unui arbitraj, prin însuşi acest fapt, părţile au acceptat prezentele Reguli, afară numai dacă, o dată cu încredinţarea organizării arbitrajului, părţile au optat, în scris, pentru alte norme de procedură şi acestea au fost acceptate de tribunalul arbitral.
Art. 6.- În întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părţilor, sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii.
Art. 7.- (1) Curtea de Arbitraj, tribunalul arbitral, precum şi personalul Camerei de Comerţ, Industrie și Agricultură Botoșani au obligaţia să asigure confidenţialitatea arbitrajului, neavând dreptul de a publica sau a divulga datele de care iau cunoştinţă în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, fără a avea autorizarea părţilor.
(2) Dosarul litigiului este confidenţial. Nici o persoană, în afara celor implicate în desfăşurarea litigiului respectiv, nu are acces la dosar fără acordul scris al părţilor.
Art. 8.- (1) Hotărârile arbitrale pot fi publicate integral numai cu acordul părţilor. Ele pot fi însă publicate parţial, ori în rezumat sau comentate sub aspectul problemelor de drept ivite, în reviste, lucrări sau culegeri de practică arbitrală, fără a se da numele sau denumirea părţilor, ori date care ar putea prejudicia interesele lor.
(2) Preşedintele Curţii de Arbitraj poate autoriza, de la caz la caz, cercetarea dosarelor în scopuri ştiinţifice sau documentare, după soluţionarea litigiilor şi numai dacă în acele dosare s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Art. 9.- (1) Părţile au îndatorirea să-şi exercite drepturile procedurale cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute. Ele vor coopera cu tribunalul arbitral pentru desfăşurarea corespunzătoare a litigiului şi pentru finalizarea acestuia în termenul stabilit.
(2) Orice act de obstrucţionare sau de tergiversare a litigiului constituie o încălcare a convenţiei arbitrale. Tribunalul arbitral va putea dispune măsurile necesare spre a preveni ori pune capăt eventualelor obstrucţionări sau tergiversări.
(3) În orice stadiu al litigiului, tribunalul arbitral va încerca soluţionarea acestuia pe baza înţelegerii părţilor. Tribunalul arbitral va depune diligenţe spre a facilita asemenea înţelegeri, astfel încât litigiul supus arbitrajului să fie soluţionat cât mai repede şi mai echitabil, permiţând reluarea raporturilor normale între părţi.
Capitolul II
Convenţia arbitrală
Art. 10. Convenţia arbitrală se poate încheia fie sub forma unei clauze înscrisă în contractul principal, denumită clauză compromisorie, fie sub forma unei înţelegeri de-sine-stătătoare denumită compromis.
Art. 11.- (1) Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care ea este inserată sau în legătură cu acesta, să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. În lipsa unei asemenea arătări, întrucât organizarea arbitrajului a fost încredinţată Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Botoșani sau direct Curţii de Arbitraj de pe lîngă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Botoșani, numirea arbitrilor se face conform prezentelor Reguli.
(2) Validitatea clauzei compromisorii este independentă de aceea a contractului în care a fost înscrisă.
Art. 12.- Prin compromis părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului. De asemenea, compromisul va cuprinde şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. În lipsa unei asemenea arătări, întrucât organizarea arbitrajului a fost încredinţată Camerei de Comerţ, Industrie și Agricultură Botoșani sau direct Curţii de Arbitraj de pe lîngă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Botoșani (denuumită în continuare Curtea de Arbitraj), numirea arbitrilor se face conform prezentelor Reguli.
Art. 13.- Convenţia arbitrală poate rezulta şi din introducerea de către reclamant a unei cereri de arbitrare şi acceptarea pârâtului ca această cerere să fie soluţionată de Curtea de Arbitraj. Această acceptare poate fi implicită, dar neechivocă.
Art. 14.- În condiţiile legii sau ale convenţiilor internaţionale la care România este parte, statul şi autorităţile publice au facultatea de a încheia convenţii arbitrale în litigiile comerciale şi civile.
Art. 15.- (1) Încheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti.
(2) Tribunalul arbitral îşi verifică propria competenţă de a soluţiona litigiul şi hotărăşte în această privinţă printr-o încheiere care se poate desfiinţa numai prin acţiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale, conform art.79-81 din prezentele Reguli.
Art. 16.- (1) Preşedintele Curţii de Arbitraj poate refuza organizarea unui arbitraj dacă există îndoieli sau contestaţii cu privire la existenţa convenţiei arbitrale sau dacă apare că aceasta este caducă sau inoperantă.
(2) În cazul în care, totuşi, părţile sau una dintre ele stăruie în organizarea arbitrajului, Curtea de Arbitraj îi va da curs, urmând ca tribunalul arbitral să se pronunţe asupra existenţei sau validităţii convenţiei arbitrale
Capitolul III
Arbitrii. Constituirea Tribunalului arbitral.
Termenul şi locul arbitrajului

Art. 17.- (1) Poate fi arbitru orice persoană fizică, cetăţean român sau străin, care are capacitatea deplină de exerciţiu al drepturilor, se bucură de o reputaţie neştirbită şi are o înaltă calificare şi experienţă în domeniul dreptului comercial şi civil şi al relaţiilor economice internaţionale.
(2) Arbitrii sunt înscrişi, cu acordul lor scris, într-o listă care va cuprinde: numele şi, după caz, ocupaţia, specialitatea, titlurile sau prezentarea succintă a activităţii profesionale a fiecărui arbitru.
(3) Părţile sunt libere, să numească arbitri şi persoane neînscrise pe lista de arbitri a Curţii în măsura în care acestea, prin competenţă şi probitate, se bucură de încrederea lor. Această numire va fi supusă confirmării de către Colegiul  Curţii. În cazul în care Colegiul Curţii nu confirmă desemnarea, se va cere părţii interesate ca în termen de 10 zile, sub sancţiunea decăderii din drept, să desemneze un alt arbitru. În lipsa unei asemenea noi desemnări, va fi sesizată autoritatea de nominare.
(4) În cazul în care arbitrul numit nu figurează pe lista de arbitri, partea va indica numele, adresa şi numărul de telefon sau de fax, precum şi, pe cât posibil, datele prevăzute de art. 17(2) ale acelui arbitru şi ale supleantului, dacă şi acesta a fost numit.
(5) Arbitrul care este şi avocat, înscris pe tabloul avocaţilor compatibili, nu poate intra în compunerea unui tribunal arbitral învestit cu arbitrarea unui litigiu cu privire la care a desfăşurat sau urmează a desfăşura activităţi avocaţiale; de asemenea, nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părţile în acel litigiu în faţa tribunalelor constituite sub egida Curţii de Arbitraj.
(6) Activităţile avocaţiale prevăzute la alin. 5 nu pot fi exercitate de avocatul care este şi arbitru, nici direct şi nici prin substituirea de către un alt avocat din cadrul formei de exercitare a profesiei de avocat din care el face parte.
Art. 18.- Nici una dintre părţi nu are dreptul să numească un arbitru în locul celeilalte părţi sau să aibă mai mulţi arbitri decât cealaltă parte.
Art. 19.- (1) Părţile stabilesc dacă litigiul se judecă de un arbitru unic sau de doi, ori de mai mulţi arbitri.
(2) Dacă părţile n-au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judecă de un tribunal format din trei arbitri, câte unul numit de fiecare dintre părţi, iar al treilea – supraarbitrul – ales de cei doi arbitri. În condiţiile în care valoarea litigiului este redusă sau problemele juridice pe care le ridică sunt evident simple, Colegiul Curţii poate decide ca tribunalul arbitral să fie compus dintr-un arbitru unic.
(3) Dacă există mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, părţile care au interese comune vor numi un singur arbitru .
Art 20. – (1) Dacă părţile sau una dintre părţi nu şi-a desemnat arbitrul şi nici nu a stabilit  în clauza arbitrală autoritatea de nominare, desemnarea arbitrului se va face de Preşedintele Curții de Aribtraj.
(2) Colegiul Curţii va confirma arbitrii desemnaţi din oficiu ţinând seama de specificul cauzei şi  de experienţa acestora.
(3) În cazul în care Colegiul Curţii nu confirmă desemnarea, va cere autorităţii de nominare o nouă nominalizare, putând face propuneri în acest sens.
Art. 21.- Arbitrii sunt independenţi şi imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor lor jurisdicţionale. Ei nu sunt reprezentanţii părţilor.
Art. 22.- Arbitrii sunt numiţi, revocaţi sau înlocuiţi conform convenţiei arbitrale şi prezentelor Reguli.
Art. 23.- (1) Când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiţi prin convenţia arbitrală, nici nu s-a prevăzut modalitatea de numire a lor şi nici nu s-a recurs la procedura prevăzută de art. 347 şi 348 din Codul de procedură civilă, constituirea tribunalului arbitral se face după cum urmează:
a) prin cererea de arbitrare sau printr-o înştiinţare separată adresată Curţii de Arbitraj reclamantul va numi un arbitru sau va propune ca litigiul să fie soluţionat de un arbitru unic, arătând numele acestuia;
b) prin întâmpinare sau prin înştiinţare separată adresată Curţii de Arbitraj, în termen de cel mult 20 de zile de la primirea cererii de arbitrare, pârâtul va numi un arbitru arătând numele acestuia sau, după caz, va răspunde la propunerea reclamantului privind soluţionarea litigiului de un arbitru unic, precum şi la persoana acestuia.
(2) Secretariatul Curţii de Arbitraj va recomanda părţilor ca o dată cu numirea unui arbitru sa numească şi un arbitru supleant.
Art. 24. – Arbitrii numiţi  vor proceda la alegerea supraarbitrului, dintre arbitrii înscrişi pe listă, în termen de 10 zile de la data primirii înştiinţării pe care Curtea de Arbitraj le-a făcut-o în acest sens.
Art. 25.- (1) Numirea unui arbitru sau a supraarbitrului se face cu acordul său prealabil şi scris, obţinut de partea care îl propune ori, în cazul supraarbitrului, de ceilalţi arbitri din compunerea tribunalului arbitral, prin intermediul Secretariatului Curţii de Arbitraj.
(2) Dacă arbitrul sau supraarbitrul numit este înscris într-o listă de arbitri recunoscută de Curtea de Arbitraj, acordul său se obţine prin intermediul Secretariatului acestei Curţi.
(3) Acordul arbitrului va cuprinde şi declaraţia sa scrisă în care va arăta, sub semnătură, dacă are sau a avut vreo relaţie cu părţile, precum şi dacă au existat sau există conflicte de interese şi orice alte fapte sau împrejurări de natură să pună la îndoială independenţa şi imparţialitatea sa. Dacă asemenea relaţii, conflicte de interese, fapte şi împrejurări survin în cursul litigiului, arbitrul le va declara de îndată. Declaraţia iniţială, precum şi declaraţiile ulterioare se depun la dosarul litigiului pentru ca părţile să ia cunoştinţă de conţinutul lor.
(4) În cazul în care Colegiul Curţii de Arbitraj va constata existenţa unor asemenea relaţii, conflicte de interese, fapte şi împrejurări care pot pune la îndoială imparţialitatea sau independenţa unui arbitru va proceda la înlocuirea acestuia cu respectarea prevederilor art. 23 din prezentele Reguli.
(5) Acordul sau neacceptarea de a fi arbitru într-un anumit litigiu se comunică, în scris şi nemotivat, Secretariatului Curţii de Arbitraj, în termen de trei zile de la data primirii de către arbitru a propunerii de a intra în componenţa acelui tribunalului arbitral.
(6) Membrii tribunalului arbitral vor semna un angajament prin care, confirmând că au acceptat numirea, se obligă să îndeplinească misiunea de arbitru cu nepărtinire şi cu respectarea strictă a Regulilor de faţă.
Art. 26.- (1) Dacă există neînţelegere între părţi cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă arbitrii nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, Preşedintele Curtii, după expirarea termenelor prevăzute de art. 23 şi 24 ale prezentelor Reguli, va desemna arbitrul unic sau, după caz, supraarbitrul.
(2) Desemnarea se face în termen de 5 zile de la data sesizării Preşedintelui Curtii, dintre arbitrii înscrişi pe lista de arbitri ai Curţii, în afară de cazul în care s-a prevăzut altfel în convenţia arbitrală.
Art. 27.- Desemnările făcute de către părţi sau arbitri, după caz, ulterior datei la care a fost sesizată autoritatea de nominare potrivit prezentelor Reguli de procedură, pentru numirea arbitrilor, arbitrului unic sau a supraarbitrului, sunt caduce.
Art. 28.- (1) Arbitrul poate fi recuzat pentru cauze care pun la îndoială independenţa şi imparţialitatea sa. Cauzele de recuzare sunt cele prevăzute de lege pentru recuzarea judecătorilor. Poate constitui o cauză de recuzare şi neîndeplinirea condiţiilor de calificare sau a altor condiţii privitoare la arbitri, prevăzute în convenţia arbitrală.
(2) O parte nu poate recuza arbitrul pe care l-a numit decât pentru cauze survenite sau despre care a luat cunoştinţă după numire.
Art. 29.- (1) Persoana care ştie că în privinţa sa există o cauză de recuzare este obligată să înştiinţeze părţile şi ceilalţi arbitri mai înainte de a fi acceptat însărcinarea de arbitru, iar dacă asemenea cauze survin după acceptare, de îndată ce le-a cunoscut.
(2) Această persoană nu poate participa la judecarea litigiului decât dacă părţile, înştiinţate potrivit alineatului precedent, comunică în scris că înţeleg să nu ceară recuzarea. Chiar în acest caz, ea are dreptul să se abţină de la judecarea litigiului, fără ca abţinerea să însemne recunoaşterea cauzei de recuzare.
Art. 30.- (1) Recuzarea trebuie să fie cerută, sub sancţiunea decăderii, în termen de 10 zile de la data când partea a luat cunoştinţă de numirea arbitrului sau, după caz, de la survenirea cauzei de recuzare.
(2) Cererea de recuzare se soluţionează de tribunalul arbitral, fără participarea arbitrului recuzat, acesta fiind înlocuit de Preşedintele Curţii de Arbitraj sau de un arbitru desemnat de el.
(3) În cazul în care cererea de recuzare priveşte pe arbitrul unic, ea se soluţionează de Preşedintele Curţii de Arbitraj sau de un arbitru desemnat de el.
(4) Dacă cererea de recuzare este admisă, arbitrul, supraarbitrul sau arbitrul unic va fi numit în conformitate cu prezentele Reguli.
(5) Prevederile art. 28-30 alin.1 se aplică în mod corespunzător şi experţilor şi asistenţilor arbitrali. În acest caz, recuzarea se soluţionează de tribunalul arbitral.
Art. 31.- În caz de vacantare pentru orice cauză – recuzare, revocare, abţinere, renunţare, împiedicare, deces – şi dacă nu s-a numit un supleant sau dacă acesta este împiedicat  să îşi exercite însărcinarea, se va proceda la înlocuirea arbitrului de către partea care l-a numit, în termen de 10 zile de când  a luat cunoştinţă de survenirea unei asemenea împrejurări. Dacă partea nu numeşte un arbitru, Preşedintele Curții de Arbitraj desemnează în termen de 5 zile noul arbitru. Dispoziţiile de faţă se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte supraarbitrul.
Art. 32.– (1) Arbitrii sunt răspunzători de daune în condiţiile legii:
a) dacă, după acceptare, renunţă în mod nejustificat la însărcinarea de arbitru;
b) dacă, fără motiv justificat, nu participă la judecarea litigiului sau săvârşeşte alte fapte de natură să întârzie nejustificat soluţionarea litigiului ori nu pronunţă hotărârea în termenul stabilit de convenţia arbitrală sau de prezentele Reguli;
c) dacă nu respectă caracterul confidenţial al arbitrajului publicând sau divulgând date de care iau cunoştinţă în calitate de arbitri, fără a avea autorizaţia părţilor;
d) dacă încalcă în mod flagrant îndatoririle ce le revin.
(2) Săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute în alineatul precedent atrage, în raport cu gravitatea faptei, revocarea arbitrului dintr-un anumit litigiu sau radierea lui de pe lista de arbitri. Revocarea se decide de către Colegiul Curţii de Arbitraj la propunerea Preşedintelui Curţii.
Art. 33. Tribunalul arbitral se consideră constituit pe data acceptării însărcinării de supraarbitru ori, după caz, a acceptării misiunii de către arbitrul unic sau, când tribunalul arbitral este compus din doi arbitri, pe data ultimei acceptări.
Art. 34.- (1) Din momentul constituirii, tribunalul arbitral este învestit cu judecarea cererii de arbitrare şi a celorlalte cereri privind procedura arbitrală, cu excepţia cererilor care, prin dispoziţii imperative ale legii, sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.
(2) Comunicarea de cereri, acte, informaţii în legătură cu litigiul se face prin Secretariatul Curţii de Arbitraj, arbitrii neavând legătură directă cu părţile. Derogarea de la această regulă se poate face prin convenţia părţilor cu aprobarea Preşedintelui Curţii.  Art. 35.- (1) Dacă părţile nu au convenit altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunţe hotărârea în termen de cel mult cinci luni de la data constituirii sale.
(2) Termenul se suspendă pe timpul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate sau al judecării unei cereri incidente adresate instanţei judecătoreşti competente ori a completării tribunalului arbitral potrivit art. 29, precum şi în cazul suspendării litigiului în baza unei dispoziţii legale.
(3) Părţile pot consimţi, oricând în cursul litigiului, la prelungirea termenului arbitrajului, fie în scris, fie prin declaraţie orală, dată în faţa tribunalului arbitral şi consemnată în încheierea de şedinţă.
(4) De asemenea, tribunalul arbitral poate dispune, prin încheiere, pentru motive temeinice, prelungirea termenului arbitrajului cu cel mult două luni.
(5) Termenul se prelungeşte de drept cu două luni în cazul prevăzut de art. 66, precum şi în cazul încetării personalităţii juridice sau al decesului uneia dintre părţi.
(6) Trecerea termenelor prevăzute de prezentul articol nu poate să constituie un motiv de caducitate a arbitrajului, în afară de cazul când una dintre părţi a notificat celeilalte părţi şi tribunalului arbitral, până la prima zi de înfăţişare, că înţelege să invoce caducitatea.
Art. 36.- Locul arbitrajului este la sediul Curţii de Arbitraj. Părţile, de acord cu Preşedintele acestei Curţi, pot conveni însă un alt loc. Capitolul IV
Sesizarea Tribunalului arbitral. Cererea de arbitrare. Întâmpinarea.
Cererea reconvenţională. Comunicarea actelor.
Măsuri asigurătorii şi măsuri vremelnice. Cheltuielile arbitrale.

Art. 37.- Înainte de sesizarea tribunalului arbitral, partea interesată poate cere Secretariatului Curţii de Arbitraj informaţiile necesare şi poate obţine prezentele Reguli, lista arbitrilor şi Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale.
Art. 38.- (1) Tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisă, denumită cerere de arbitrare sau acţiune arbitrală, care va cuprinde:
a) numele, domiciliul sau reşedinţa persoanei fizice iar, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor. Se vor menţiona după caz: numărul de înmatriculare în Registrul comerţului, numărul de telefon, telex, fax, cont bancar;
b) numele şi calitatea celui care angajează sau reprezintă partea în litigiu, anexându-se dovada calităţii;
c) menţionarea convenţiei arbitrale, anexându-se copie de pe contractul în care este inserată, iar dacă s-a încheiat un compromis, copie de pe acesta;
d) obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori;
e) motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, cu trimitere la înscrisurile doveditoare corespunzătoare sau la alte probe. Când se solicită proba cu martori, se vor arăta numele şi domiciliul acestora;
f) numele arbitrului numit sau al arbitrului unic propus;
g) dovada plăţii taxei arbitrale;
h) dovada comunicării către pârât a cererii de arbitrare şi a actelor însoţitoare;
i) semnătura părţii.
(2) Înscrisurile se depun în original sau în copie certificată de parte.
(3) Dacă cererea de arbitrare sau înscrisurile sunt formulate într-o limbă străină, tribunalul arbitral, din oficiu sau la cerere, poate obliga partea să prezinte o traducere a lor în limba română sau, în arbitrajul comercial şi civil  internaţional, într-o limbă de circulaţie internaţională. Părţile pot solicita ca traducerea să fie efectuată pe cheltuiala lor, prin grija Secretariatului Curţii de Arbitraj.
Art. 39.- (1) Cererea se adresează Curţii de Arbitraj şi se depune împreună cu actele însoţitoare la registratura acestei Curţi.
(2) Data introducerii cererii de arbitrare se consideră ziua înregistrării acesteia la registratura Curţii de Arbitraj, iar în cazul expedierii ei prin poştă, data prevăzută în ştampila oficiului poştal de expediere.
Art. 40- (1) În cazul în care cererea nu cuprinde toate menţiunile şi cerinţele prevăzute la art. 38, Secretariatul Curţii de Arbitraj va înştiinţa, de îndată, pe reclamant să le completeze în mod corespunzător, într-un termen care nu va depăşi 10 zile, de la data primirii înştiinţării.
(2) Dacă reclamantul nu a arătat în acţiune numele arbitrului, el îl va numi în termenul prevăzut la alineatul 1. În caz de neconformare, devin aplicabile, în mod corespunzător, prevederile art. 26 alineatul 2 şi art. 27.
(3) Secretariatul va verifica, de asemenea, plata taxei arbitrale, iar dacă aceasta nu a fost plătită conform Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, va comunica reclamantului cuantumul şi modalitatea de plată a taxei cuvenite.
(4) Dacă dovada plăţii taxei arbitrale nu se face în condiţiile comunicate de secretariat, cererea de arbitrare se restituie reclamantului.
Art. 41.- (1) Tribunalul arbitral fixează primul termen de arbitrare, pentru când părţile vor fi citate. Acest termen nu poate fi mai mic de 30 zile de la expedierea citaţiilor.
(2) În cazul în care cererea de arbitrare nu a fost comunicată pârâtului, direct de către reclamant, comunicarea acestei cereri, împreună cu actele însoţitoare, cu prezentele Reguli şi cu lista de arbitri, se face de către Secretariatul Curţii de Arbitraj. În acest caz, cererea se depune în atâtea exemplare câţi pârâţi sunt precum şi un exemplar pentru Curtea de Arbitraj.
Art. 42.– (1) Primind cererea de arbitrare, pârâtul va face întâmpinare cuprinzând, pe de o parte, numele arbitrului numit de el sau răspunsul la propunerea reclamantului privind soluţionarea litigiului de un arbitru unic, precum şi la persoana acestuia iar, pe de altă parte, excepţiile referitoare la cererea reclamantului, răspunsul în fapt şi în drept la această cerere, probele propuse în apărare, precum şi, în mod corespunzător, celelalte menţiuni şi cerinţe prevăzute de art.38  pentru cererea de arbitrare.
(2) În termen de 20 de zile de la primirea cererii de arbitrare, pârâtul va comunica reclamantului întâmpinarea împreună cu actele însoţitoare şi, de asemenea, o va depune la Curtea de Arbitraj, ataşând dovada de comunicare.
(3) Necomunicarea sau nedepunerea întâmpinării nu înseamnă recunoaşterea pretenţiilor reclamantului.
(4) Dacă prin necomunicarea sau nedepunerea întâmpinării litigiul se amână, pârâtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor cauzate prin amânare.
(5) La cererea pârâtului, comunicarea întâmpinării catre reclamant se face de  Secretariatul Curţii de Arbitraj. În acest caz, întâmpinarea, inclusiv actele însoţitoare, se depune în dublu exemplar.
Art. 43.- După constituirea tribunalului arbitral, Secretariatul Curţii de Arbitraj transmite de îndată tribunalului arbitral dosarul, făcând menţiune scrisă despre acest fapt, cu precizarea datei transmiterii.
Art. 44.- Secretariatul Curţii de Arbitraj va urmări ca intervalul de timp între data înregistrării cererii de arbitrare şi primul termen de arbitrare să nu depăşească 90 de zile, în afară de cazul în care Preşedintele Curţii de Arbitraj prelungeşte acest termen pentru motive justificate.
Art. 45.-(1) Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului derivând din acelaşi raport juridic, el poate face cerere reconvenţională.
(2) Cererea reconvenţională va fi introdusă în cadrul termenului pentru depunerea întâmpinării sau cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare şi trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi cererea principală. Ea se soluţionează o dată cu cererea principală. Când însă numai cererea principală este în stare de a fi soluţionată, cererea reconvenţională poate fi soluţionată separat.
Art. 46.-(1) Comunicarea, prin Secretariatul Curţii de Arbitraj, a cererii de arbitrare, a citaţiilor şi a hotărârilor arbitrale se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin poşta rapidă.
(2) Celelalte înscrisuri, precum şi informaţiile şi diversele înştiinţări pot fi făcute şi prin scrisoare recomandată cu recipisă poştală de predare, prin poştă rapidă, poştă electronică, telegramă, telex, telefax sau orice alt mijloc de comunicare ce permite stabilirea probei comunicării şi a textului transmis. În cazul comunicărilor telefonice, asistentul arbitral va face menţiune în dosar, precizând data şi ora convorbirii.
(3) Înscrisurile comunicate părţilor se consideră înmânate şi în cazul în care destinatarul a refuzat primirea sau nu s-a prezentat la oficiul poştal pentru a le ridica, deşi există dovada avizării sale.
(4) Orice înscris poate fi înmânat şi personal părţii sau reprezentantului ei, sub semnătură certificată de asistentul arbitral sau de un agent al Curţii de Arbitraj, cu precizarea datei înmânării.
(5) Dovezile de comunicare se depun la dosar.
Art. 47.- Comunicările se fac, după caz, la adresa indicată de parte în cererea de arbitrare sau întâmpinare ori în contractul şi corespondenţa dintre părţi. Orice schimbare de adresă nu va fi luată în considerare dacă nu a fost adusă la cunoştinţă, în scris, celeilalte părţi şi Curţii de Arbitraj.
Art. 48.- (1) Înaintea sau în cursul arbitrajului, oricare dintre părţi poate cere instanţei judecătoreşti competente să încuviinţeze măsuri asigurătorii şi măsuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt.
(2) La această cerere se vor anexa, în copie, cererea de arbitrare şi convenţia arbitrală.
(3) Încuviinţarea acestor măsuri va fi adusă la cunoştinţa tribunalului arbitral de către partea care le-a cerut.
Art. 49.- În cursul arbitrajului, măsurile asigurătorii şi măsurile vremelnice, ca şi constatarea anumitor împrejurări de fapt pot fi încuviinţate şi de tribunalul arbitral, în condiţiile legii. În caz de împotrivire, executarea acestor măsuri se solicită instanţei judecătoreşti competente.
Art. 50- (1) Cheltuielile arbitrale cuprind: taxa arbitrală, cheltuielile de administrare a probelor, de traducere a actelor şi a dezbaterilor, onorariile arbitrilor, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi consilierilor, cheltuielile de deplasare a părţilor, arbitrilor, martorilor, experţilor şi consilierilor şi alte cheltuieli necesitate de arbitrarea litigiului.
(2) Taxa arbitrală remunerează serviciile prestate de Curtea de Arbitraj în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului.
(3) Cuantumul onorariilor stabilite la art. 1(1)A,B din Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale se aplică pentru un singur arbitru.
(4) Secretariatul Curţii de Arbitraj va comunica părţii onorariul provizoriu conform Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale. După încheierea dezbaterilor şi înainte de pronunţarea hotărârii arbitrale, tribunalul arbitral va stabili onorariul definitiv pe care îl va supune aprobării Colegiului Curţii ţinând seamă de dificultatea şi complexitatea deliberărilor şi a motivării sentinţei. Onorariul confirmat de Colegiul Curţii se comunică părţii spre achitare. Hotărârea se pronunţă ulterior achitării diferenţei de onorariu.
(5) În cazul litigiilor a căror soluţionare în mod evident nu ridică probleme deosebite sau care nu pot fi anticipate, la propunerea Secretariatului, Colegiul Curţii de arbitraj va putea aproba ca onorariul iniţial să fie definitiv, astfel încât cheltuielile arbitrale ale părţilor să fie previzibile.
(6) Cheltuielile arbitrale se stabilesc şi se plătesc conform Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, aprobate de Colegiul Camerei de Comerţ şi Industrie Suceava.
(7) Dacă taxa arbitrală şi celelalte cheltuieli arbitrale nu se plătesc conform acestor Norme, nu se va da curs cererii respective sau procedurii arbitrale.
(8) Cheltuielile arbitrale se suportă potrivit înţelegerii dintre părţi.
(9) În lipsa unei asemenea înţelegeri, cheltuielile arbitrale se suportă de partea care a pierdut litigiul, integral, dacă cererea de arbitrare este admisă în totalitate. Dacă cererea de arbitrare este admisă în parte, cheltuiala reprezentând taxa arbitrală va fi acordată prin raportare la pretenţiile admise. Tribunalul arbitral va acorda celelalte cheltuieli în măsura în care va aprecia că sunt justificate, în funcţie de împrejurările cauzei.
(10) Tribunalul arbitral poate obliga, la cerere, partea prin a cărei culpă s-au cauzat celeilalte părţi cheltuieli inutile, la plata acestora, cu titlu de despăgubiri.
Capitolul V
Dezbaterea litigiului
Art 51. – (1) De îndată după primirea dosarului de la Secretariatul Curţii de Arbitraj, tribunalul arbitral va întocmi, pe baza înscrisurilor depuse de părţi ori, dacă acestea sunt insuficiente, pe baza unor precizări care vor fi solicitate în scris părţilor, fixându-se şi termen pentru răspuns, un document sintetic privind planificarea desfăşurării procedurii arbitrale – Act de planificare. Acest document va cuprinde:
a) numele, denumirea completă şi calitatea procesuală a părţilor;
b) domiciliul sau sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în cursul litigiului arbitral;
c) o expunere sumară a pretenţiilor părţilor şi, dacă este posibil, o precizare a sumelor totale solicitate cu titlu principal sau reconvenţional ;
d) principalele probleme de fapt şi de drept aflate în dispută şi în legătură cu care tribunalul arbitral va trebui să se pronunţe ;
e) probele de care părţile înţeleg să se servească, măsurile procesuale solicitate tribunalului arbitral, precum şi data-limită a depunerii tuturor înscrisurilor considerate a fi pertinente, concludente şi utile soluţionării litigiului arbitral;
f) calendarul desfăşurării procedurii arbitrale ;
g)  locul arbitrajului;
h) regulile aplicabile procedurii arbitrale şi, după caz, legea aplicabilă fondului litigiului.
(2) Actul de planificare va fi supus aprecierii părţilor în 30 de zile de la remiterea dosarului către tribunalul arbitral, acestea având la dispoziţie un interval de 30 de zile spre a-l accepta sau spre a-şi efectua eventualele observaţii. Observaţiile fiecărei părţi vor fi comunicate, prin intermediul Secretariatului, tribunalului arbitral şi celorlalte părţi.
(3) În cazul în care au fost formulate observaţii, tribunalul arbitral le va analiza şi apoi va trimite părţilor spre semnare Actul de planificare, eventual revizuit. Dacă apreciază necesar, tribunalul arbitral poate amâna definitivarea Actului de planificare până la primul termen la care părţile sunt legal citate, când îl va pune în dezbaterea acestora.
(4) Actul de planificare, semnat de părţi şi de  tribunalul arbitral, se depune la dosarul cauzei. Dacă una dintre părţi refuză să-l semneze, respectivul document este supus aprobării Colegiului Curţii.
(5) Procedura arbitrală se desfăşoară în deplină concordanţă cu Actul de planificare  menţionat la alin.1, astfel cum a fost semnat sau aprobat. Orice modificare a desfăşurării procedurii arbitrale trebuie convenită, motivat, de către părţi şi aprobată de tribunalul arbitral.
(6) După semnarea Actul de planificare  menţionat la alin. 1 sau după aprobarea sa de Colegiul Curţii de Arbitraj, părţile nu pot formula cereri noi ori solicita mijloace de probe noi ori depune probe în afara termenelor stabilite decât cu aprobarea tribunalului arbitral care, în acest sens, va ţine seama de natura cererilor, de evoluţia procedurii, de aspectele noi apărute pe măsura desfăşurării acesteia, de principiul celerităţii, precum şi de orice alte circumstanţe pertinente.
Art. 52.- (1) Părţile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanţi şi pot fi asistate de avocaţi, consilieri, interpreţi sau de alte persoane.
(2) Părţile pot conveni, în condiţiile art. 51 din prezentele Reguli, cu aprobarea tribunalului arbitral, ca anumite etape ale procedurii, cu excepţia audierii martorilor şi experţilor, precum şi a formulării concluziilor asupra fondului, să se realizeze prin corespondenţă în formă letrică sau electronică ori prin tele-conferinţe.
(3) Cu acordul părţilor şi cu încuviinţarea tribunalului arbitral, la şedinţele de dezbatere a litigiului pot participa şi alte persoane.
Art. 53.- (1) Neprezentarea părţii legal citate nu împiedică dezbaterea litigiului, afară numai dacă partea lipsă nu va solicita, prin cerere primită de tribunalul arbitral cel mai târziu în preziua dezbaterii, amânarea litigiului pentru motive temeinice, încunoştinţând în acelaşi timp şi cealaltă parte. Amânarea se poate acorda o singură dată.
(2) Partea care a fost prezentă sau reprezentată la un termen nu va fi citată în tot cursul arbitrajului, fiind presupusă că cunoaşte termenele următoare, în afară de cazul în care se prevede altfel în prezentele Reguli.
(3) Termenul luat în cunoştinţă sau pentru care au fost trimise citaţiile nu poate fi preschimbat, decât pentru motive temeinice şi cu citarea părţilor.
(4) Când procedura de citare este legal îndeplinită, judecata, chiar şi asupra fondului, poate continua în ziua următoare sau la termene scurte, succesive, date în cunoştinţa părţilor.
Art. 54.- Oricare dintre părţi poate cere, în scris, ca soluţionarea litigiului să se facă în lipsa sa, pe baza actelor de la dosar.
Art. 55.- Dacă ambele părţi, deşi legal citate, nu se prezintă la termen, tribunalul arbitral va soluţiona litigiul, în afară de cazul în care s-a cerut amânarea pentru motive temeinice. Tribunalul arbitral poate, de asemenea, să amâne soluţionarea litigiului, citând părţile, dacă apreciază că este necesară prezenţa lor la dezbatere ori administrarea unor probe.
Art. 56.- (1) Fiecare dintre părţi are sarcina să dovedească faptele pe care îşi întemeiază în litigiu pretenţia sau apărarea.
(2) În vederea soluţionării litigiului, tribunalul arbitral poate cere părţilor explicaţii scrise cu privire la obiectul cererii şi faptele litigiului şi poate dispune administrarea oricărei probe prevăzute de lege.
(3) Administrarea probelor se efectuează în şedinţa tribunalului arbitral sau în forma convenită prin Actul de planificare menţionat la art 51 sau cea stabilită potrivit art. 52 (2).
(4) Ascultarea martorilor şi experţilor se face fără prestare de jurământ.
(5) Tribunalul arbitral nu poate să recurgă la mijloace de constrângere şi nici să aplice sancţiuni martorilor sau experţilor. Pentru luarea acestor măsuri, părţile se pot adresa instanţei judecătoreşti competente.
(6) Aprecierea probelor se face de arbitri potrivit intimei lor convingeri.
Art. 57.- (1) Orice excepţie privind existenţa sau validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor precum şi orice altă excepţie trebuie invocată,  sub sancţiunea decăderii, prin întâmpinare sau cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
(2) Conform art. 134 din Codul de procedură civilă, este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii.
(3) Excepţiile de ordine publică pot fi invocate  oricând în cursul litigiului arbitral.
Art. 58.- (1) Excepţia de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele poate fi invocată la cererea oricăreia dintre părţi sau, din oficiu, de către tribunalul arbitral, în condiţiile legii privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
(2) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de tribunalul arbitral în faţa căruia s-a invocat  excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia tribunalului arbitral asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost invocată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare.
(3) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară dispoziţiilor legii de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, tribunalul arbitral o va respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.
(4) Încheierea de sesizare, împreună cu anexele, se transmit Curţii Constituţionale cu scrisoarea Preşedintelui Curţii de Arbitraj.
Art. 59.- (1) Orice cereri şi memorii ale părţilor şi orice înscrisuri vor fi depuse, cel mai târziu, până la prima zi de înfăţişare şi comunicate reciproc dacă prin Actul de planificare menţionat la art.51 sau celor stabilite potrivit art 52 (2) nu s-a stabilit altfel. Probele care nu au fost cerute în aceste condiţii nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului afară de cazurile în care:
a) necesitatea probei ar reieşi din dezbateri;
b) administrarea probei nu pricinuieşte amânarea soluţionării litigiului.
Art. 60.- (1) Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond.
(2) Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.
Art. 61.- (1) Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate într-o încheiere de şedinţă.
(2) Orice dispoziţie a tribunalului arbitral va fi consemnată în încheiere şi va fi motivată.
(3) Încheierea de şedinţă va cuprinde, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 69 (1) lit. a şi b următoarele menţiuni:
a) o scurta descriere a desfăşurării şedinţei;
b) cererile şi susţinerile părţilor;
c) motivele pe care se sprijină măsurile dispuse;
d) dispozitivul;
e) semnăturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art. 65, precum şi semnătura asistentului arbitral.
(4) Părţile au dreptul să ia cunoştinţă de conţinutul încheierilor şi de actele dosarului.
(5) La cererea părţilor sau din oficiu, tribunalul arbitral poate îndrepta sau completa încheierea de şedinţă printr-o altă încheiere, în condiţiile art. 70.
(6) Părţilor li se comunică, la cerere, copie de pe încheierea de şedinţă.
Capitolul VI
Hotărârea arbitrală
Art. 62 (1) Procedura arbitrală ia sfârşit prin pronunţarea unei hotărâri arbitrale, denumită sentinţă arbitrală.
(2) Dacă pârâtul recunoaşte o parte din pretenţiile reclamantului, tribunalul arbitral, la cererea acestuia, va da o sentinţă parţială în măsura recunoaşterii.
(3) Dacă reclamantul renunţă la arbitrare sau la însuşi dreptul pretins, mai înainte de constituirea tribunalului arbitral, procedura arbitrală se închide printr-o încheiere a Preşedintelui Curţii de Arbitraj.
Art. 63.-(1) Tribunalul arbitral soluţionează litigiul în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile, ţinând seama, când este cazul, şi de uzanţele comerciale.
(2) Pe baza acordului expres al părţilor, tribunalul arbitral poate soluţiona litigiul în echitate.
Art. 64.-(1) De îndată ce tribunalul arbitral va considera că toate împrejurările cauzei sunt suficient lămurite, închide dezbaterile trecând la deliberare şi luarea hotărârii în şedinţă secretă, cu participarea tuturor membrilor săi.
(2) Pronunţarea hotărârii poate fi amânată cu cel mult 30 zile, sub condiţia încadrării în termenul arbitrajului prevăzut de art. 35.
Art. 65.- Când tribunalul arbitral este compus dintr-un număr fără soţ de arbitri, hotărârea se ia, dacă nu se întruneşte unanimitatea, cu majoritate de voturi. Arbitrul care a avut o altă părere îşi va redacta şi va semna opinia separată, cu arătarea considerentelor pe care aceasta se sprijină.
Art. 66.- Când tribunalul arbitral este compus dintr-un număr cu soţ de arbitri şi aceştia nu cad de acord asupra soluţiei, se va proceda la numirea unui supraarbitru, conform înţelegerii dintre părţi sau, în lipsă, de Preşedintele Curţii de Arbitraj. Supraarbitrul numit se va uni cu una dintre soluţii, o va putea modifica sau va putea pronunţa o altă soluţie, dar numai după ascultarea părţilor şi consultarea celorlalţi arbitri.
Art. 67.- Dacă în cadrul deliberării şi mai înainte de pronunţarea hotărârii, tribunalul arbitral considera că sunt necesare noi lămuriri, litigiul poate fi repus pe rol în vederea unor dezbateri suplimentare, stabilindu-se un nou termen de arbitrare, cu citarea părţilor, sub condiţia încadrării în termenul arbitrajului prevăzut de art. 35.
Art. 68.- (1) Îndată după deliberare şi stabilirea soluţiei se întocmeşte dispozitivul sentinţei, care se semnează de toţi membrii tribunalului arbitral, precum şi de asistentul arbitral.
(2) Dacă exista opinie separată, ea se va menţiona în dispozitiv.
(3) Dispozitivul nu poate fi comunicat părţilor până când Colegiul Curţii de Arbitraj nu îl verifică sub aspectul conformităţii sale cu jurisprudenţa Curţii. Avizul formulat de colegiu în acest sens are caracter de recomandare. În vederea formulării sale, Colegiul poate cere tribunalului arbitral lămuriri cu privire la temeiul soluţiei.
Art. 69.-(1) Sentinţa arbitrală se redactează în scris şi trebuie să cuprindă:
a) componenţa nominală a tribunalului arbitral, numele asistentului arbitral, locul şi data pronunţării hotărârii;
b) numele părţilor, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul, precum şi numele reprezentanţilor părţilor şi ale celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;
c) menţionarea convenţiei arbitrale în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj;
d) obiectul litigiului şi susţinerile pe scurt ale părţilor;
e) motivele de fapt şi de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care sub acest aspect întemeiază soluţia;
f) dispozitivul;
g) semnăturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 65, precum şi semnătura asistentului arbitral.
(2) Dacă unul dintre arbitri este împiedicat să semneze hotărârea, se va face menţiune despre cauza împiedicării, cu confirmarea, sub semnătură, a supraarbitrului, iar în cazul împiedicării supraarbitrului, sub semnătura Preşedintelui Curţii de Arbitraj.
Art. 70- (1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din sentinţele arbitrale sau din încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi. Cererea se formulează în termen de 15 zile de la data primirii sentinţei, iar în cazul încheierilor, cel mai târziu la termenul următor.
(2) Tribunalul arbitral se pronunţă asupra cererii prin încheiere. Părţile vor fi citate numai dacă tribunalul arbitral socoteşte că este necesar să dea anumite lămuriri.
(3) Încheierea se va ataşa la sentinţă, atât în dosarul litigiului, cât şi în dosarul de hotărâri al Curţii de Arbitraj.
Art. 71.- (1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului sentinţei arbitrale ori aceasta cuprinde dispoziţii potrivnice, oricare dintre părţi poate cere tribunalului arbitral care a pronunţat sentinţa să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice, în termen de 15 zile de la data primirii sentinţei.
(2) Tribunalul arbitral va rezolva cererea de urgenţă, prin încheiere, cu citarea părţilor. Prevederile art. 70 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
Art. 72- (1) Dacă prin sentinţa dată tribunalul arbitral a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea sentinţei în termen de 15 zile de la data primirii ei.
(2) Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin sentinţă separată. Prevederile art. 70 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când tribunalul arbitral a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.
Art. 73.- (1) Încheierile pronunţate în temeiul art. 70 şi 71, ca şi sentinţa arbitrală pronunţată potrivit art. 72 pot fi desfiinţate numai prin acţiune în anulare.
(2) Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.
Art. 74 Odată motivată şi redactată, sentinţa  arbitrală va fi remisă Colegiului Curţii înainte de a fi comunicată părţilor. Colegiul, pe baza referatului întocmit de Secretariat, poate face recomandări tribunalului în ceea ce priveşte claritatea redactării şi soliditatea motivării. În măsura în care îşi însuşeşte recomandările Colegiului Curţii, tribunalul arbitral va proceda la amendarea corespunzătoare a sentinţei după care aceasta va fi definitivă şi va fi comunicată părţilor.
Art. 75.- Sentinţa arbitrală va fi comunicată părţilor în cel mult o lună de la data pronunţării ei. Pentru raţiuni bine întemeiate, Preşedintele Curţii de Arbitraj poate prelungi acest termen cu cel mult 45 de zile. Capitolul VII
Caracterul şi executarea sentinţei arbitrale.
Desfiinţarea sentinţei arbitrale.
Art. 76.- (1) Sentinţa arbitrală este definitivă şi obligatorie. Ea se aduce la îndeplinire de bunăvoie de partea împotriva căreia s-a pronunţat, de îndată sau în termenul arătat în hotărâre.
(2) Sentinţa arbitrală comunicată părţilor are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive şi obligatorii.
Art. 77.- (1) La cererea părţii câştigătoare, sentinţa arbitrală se învesteşte cu formulă executorie, conform legii.
(2) Cererea de învestire se introduce la instanţa judecătorească competentă de la sediul Curţii de Arbitraj.
Art. 78.- Sentinţa arbitrală învestită cu formulă executorie constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească.
Art. 79.- Sentinţa arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul din următoarele motive:
a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;
b) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule sau inoperante;
c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală;
d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;
e) hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533 din Codul de procedură civilă;
f) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării, nu este semnată de arbitri;
h) dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire;
i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.
Art. 80- (1) Părţile nu pot renunţa prin convenţia arbitrală la dreptul de a introduce acţiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale.
(2) Renunţarea la acest drept se poate face, însă, după pronunţarea hotărârii arbitrale. Art. 81.- Acţiunea în anulare poate fi introdusă în termen de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale, direct la instanţa competentă potrivit legii, căreia i se va trimite dosarul litigiului, de îndată ce s-a primit solicitarea sa.
Capitolul VIII
Dispoziţii speciale privind arbitrajul comercial internaţional
Art. 82.- (1) În litigiile comerciale internaţionale se aplică, pe lângă Regulile de faţă, şi prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte.
(2) Părţile sunt libere să opteze, fie pentru prezentele Reguli, fie pentru alte reguli de procedură arbitrală. În cazul în care părţile au optat pentru Regulamentul de arbitraj al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internaţional UNCITRAL, autoritatea de nominare a arbitrilor este Preşedintele Curții de Arbitraj.
Art. 83.– (1) Părţile sunt libere să determine prin înţelegerea lor, legea aplicabilă fondului litigiului.
(2) În lipsa unei atare determinări, se aplică legea stabilită de tribunalul arbitral pe baza normelor conflictuale pertinente.
Art. 84.- Prin convenţia arbitrală referitoare la un arbitraj comercial internaţional, părţile pot stabili ca locul arbitrajului să fie în România sau în altă ţară.
Art. 85.- (1) În arbitrajul comercial internaţional care se judecă în România sau potrivit legii române, tribunalul arbitral va fi compus dintr-un număr impar de arbitri, fiecare dintre părţi având dreptul să numească un număr egal de arbitri, cetăţeni români sau străini.
(2) După constituirea tribunalului arbitral şi, dacă este cazul, după completarea dosarului, supraarbitrul fixează termenul de dezbatere al litigiului, pentru când părţile vor fi citate. Acest prim termen nu poate fi mai mic de 45 de zile de la data expedierii citaţiei.
Art. 86.- (1) În arbitrajul comercial internaţional, durata termenelor prevăzute de art. 40 alin. 1 şi art. 70 se dublează.
(2) Dacă părţile nu au convenit altfel, tribunalul arbitral pronunţă hotărârea, de regulă, în termen de cel mult 12 luni de la data constituirii sale.
Art. 87.- (1) Dezbaterea litigiului în faţa tribunalului arbitral se face în limba stabilită prin convenţia arbitrală sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în această privinţă ori nu a intervenit o înţelegere ulterioară, într-o limbă de circulaţie internaţională stabilită de tribunalul arbitral.
(2) Dacă o parte nu cunoaşte limba în care se desfăşoară dezbaterea, la cererea şi pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigură serviciile unui interpret.
(3) Părţile pot să participe la dezbateri cu interpretul lor.
Capitolul IX
Dispoziţii speciale privind arbitrajul ad hoc
Art. 88.- (1) În cazul unui arbitraj ad hoc organizat de părţi pentru soluţionarea unui litigiu determinat, Curtea de Arbitraj le poate acorda asistenţă, la cererea lor comună sau a uneia dintre ele, urmată de acceptarea celeilalte părţi, formulată în scris, şi cu plata taxei arbitrale aferente.
(2) Asistenţa Curţii de Arbitraj în arbitrajul ad hoc constă în următoarele activităţi sau numai în unele dintre ele, potrivit înţelegerii cu părţile:
a) numirea, în conformitate cu convenţia arbitrală şi cu prezentele Reguli de procedură arbitrală, a arbitrilor şi a supraarbitrului şi, în general, îndeplinirea sau, după caz, verificarea îndeplinirii formalităţilor de constituire a tribunalului arbitral, precum şi evaluarea onorariilor arbitrilor astfel numiţi;
b) punerea la dispoziţia părţilor a prezentelor Reguli de procedură arbitrală, precum şi a unei liste de arbitri, ambele având caracter facultativ pentru părţi;
c) furnizarea, la cererea arbitrilor, de date, informaţii sau documentaţii referitoare la soluţiile doctrinare şi jurisprudenţiale într-o anumită problemă;
d) asigurarea accesului la serviciile de secretariat ale arbitrajului, constând în operaţiuni privind primirea, înregistrarea şi evidenţa corespondenţei, citarea părţilor şi comunicarea actelor, emiterea diverselor înştiinţări către părţi şi arbitri, consemnarea dezbaterilor în încheieri de şedinţă, îndosarierea actelor, întocmirea şi păstrarea registrelor, precum şi orice alte asemenea lucrări necesare bunei desfăşurări a arbitrajului;
e) asigurarea unui spaţiu corespunzător pentru desfăşurarea arbitrajului;
f) urmărirea şi facilitarea arbitrajului astfel încât acesta să se desfăşoare în bune condiţii şi să se finalizeze în termenul stabilit;
g) examinarea, la cererea tribunalului arbitral şi a părţilor, a proiectului de hotărâre arbitrală sub aspectul formei şi/sau al unor probleme de drept, fără însă a se impieta asupra libertăţii de decizie a arbitrilor.
Capitolul X
Scoaterea de pe rol a litigiului. Perimarea
Art. 89.- (1) În cazul în care desfăşurarea normală a litigiului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezentele Reguli, i se va face o înştiinţare scrisă, prin care i se indică obligaţiile ce îi revin, termenul pentru aducerea lor la îndeplinire, precum şi consecinţele neconformării.
(2) Dacă reclamantul nu răspunde sau nu se conformează obligaţiilor ce îi revin în termenul stabilit, litigiul se scoate de pe rol prin rezoluţia Preşedintelui Curţii de Arbitraj, iar acţiunea arbitrală se restituie reclamantului, taxa arbitrală rămânând bine plătită.
Art. 90.- (1) Cererea de arbitrare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de şase luni.
(2) Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate. În ambele cazuri, Preşedintele Curţii de Arbitraj fixează termen şi dispune citarea de urgenţă a părţilor, precum şi întocmirea de către Secretariat a unui referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea.
(3) Tribunalul arbitral va fi compus dintr-un arbitru unic în persoana Preşedintelui Curţii de Arbitraj sau a arbitrului pe care îl va desemna.
(4) Dacă procedura de citare a uneia dintre părţi nu a fost îndeplinită din cauză că ea nu este cunoscută ori s-a mutat fără a se cunoaşte noua adresă sau refuză primirea ori se constată lipsa oricărei persoane la domiciliul sau sediul indicat în actele dosarului, această parte va fi citată în procedura de perimare prin afişare la uşa Curţii de Arbitraj.
Capitolul XI
Dispoziţii finale
Art. 91.- Prezentele Reguli se completează cu dispoziţiile de drept comun de procedură civilă română în măsură în care acestea sunt compatibile cu arbitrajul,  precum şi cu natura comercială (între profesionisti), respectiv civilă, a litigiilor.
Art. 92.- Litigiile în curs la data intrării în vigoare a prezentelor reguli se vor soluţiona potrivit Regulilor în vigoare la data introducerii cererii de arbitrare, în afară de cazul în care părţile optează pentru prezentele Reguli.
Art. 93.- Până la constituire și în condițiile lipsei cvorumului Colegiului Curții de Arbitraj,  atribuțiile Colegiului Curții de Arbitraj vor fi exercitate de către Președintele Curții de Arbitraj
Art. 94.- (1) Regulile de faţă intră în vigoare pe data de 1 decembrie 2012.
(2) Prezentele reguli de procedură prevalează. Orice dispoziţii contrare se consideră inaplicabile sau abrogate.